Îngrășăminte pentru grădină; chimic, sau natural?

fertilizare plante

Am luat niște decizii pentru grădina noastră, am apelat la serviciile unui peisagist, am reușit să avem un paradis de plante și flori, dar mai avem ceva de făcut; plantele, ca să se exteriorizeze la întreaga lor  capacitate, trebuie și hrănite. Sau fertilizate, cum se spune științific.

Cum facem asta, când şi de ce?

Oricât de bogat ar fi pământul, plantele au nevoie la un moment dat de fertilizatori, datorită cerinţelor biologice.  Doar simpla udare nu poate asigura aportul de substanţe necesar. În grădini, acest lucru se face primăvara, la o adâncime de 10-18 cm, sau toamna, la 20-25 cm, după ce am săpat. Important este să adaptăm adâncimea în funcţie de rădăcinile plantelor, pentru a nu le vătăma.  Fertilizarea este de două tipuri: de bază şi suplimentară. Fertilizarea de bază include îngrășăminte complexe, organice si minerale (fosfor, potasiu, azot) şi este recomandat ca cele cu fosfor şi potasiu să fie administrate toamna, iar azotul, primăvara, devreme.

Fertilizarea suplimentară se face, de asemenea, în două tranşe, deoarece, solul îşi cere necesarul de minerale de care este sărăcit în timp. Prima operațiune se va programa la ieșirea din iarnă, înainte de înflorirea plantelor sau arbuştilor ornamentali şi a doua, la o lună după înflorire.  Excepție fac arbuștii ornamentali care înfloresc vara.

La fertilizarea de bază şi locală sunt de preferat îngrăşămintele în formă solidă,  iar pentru culturile în medii artificiale, numai cele lichide. Acestea se aleg în funcție de nevoile plantelor.  Ca un exemplu, plantele ornamentale fără flori necesită fertilizant cu concentraţie mai mare de azot, în timp ce, pentru unele plante cu flori există substanțe speciale pentru acel tip de flori.

Chimic sau natural?

Ce este mai bun, ce este mai puţin dăunător şi ce merge mai bine la grădina mea?

Fertilizanţii chimici administraţi în doze potrivite şi în momentele potrivite nu se acumulează în plantă. Am putea compara cu medicamentele de uz uman. Poate că cei chimici sunt mai eficienţi pe perioada imediat următoare. În schimb, specialiştii spun că, atunci când sufocăm plantele cu fertilizanţi naturali sau organici, putem vorbi de acumulări de anumite elemente chimice, sub formă de nitraţi şi nitriţi. Aceştia au nevoie de 3-4 săptămâni pentru a fi absorbiţi de plante. Din anumite puncte de vedere îi preferăm pe cei organici şi să dăm câteva exemple: pentru a nu polua pânza freatică, puţurile şi fântânile şi pentru a asigura eliminarea treptată pe o perioadă lungă a microorganismelor benefice pentru sol. Mai pe româneşte spus, aici încadrăm compostul, gunoiul de grajd, resturile vegetale, fiecare având efecte diferite asupra plantelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.