Dansul s-a născut în mod natural, ca o exprimare a ritmului acestei vieti, a vieţii din interiorul trupului şi sufletului nostru. Dar dansul unei flori? Dansul unei suite de flori?
Noi, petuniile, suntem dansatoarele lunii mai. Ne deschidem corola rochiilor preţioase într-o explozie de culori, preamărind natura prin mişcări graţioase în razele soarelui şi prin parfumul ameţitor ce creşte-n răcoarea nopţii.
Ştiai că noi, petuniile, am fost aduse din America de Sud? Cum să rezişti tentaţiei dansului brazilian ce a cucerit întreaga Europă, fără a-l picura în armonii de tonuri şi arome chiar în grădina ta? La fereastra ta?
Minione sau zvelte, curgând în valuri peste balcoane de Julietă, noi nu ne imaginăm o lume din care să lipsim. Iubim soarele, fie de valsăm amplu în grădina nisipoasă, fie de facem piruete în ghiveci sau jardinieră. Fereşte-ne de vânt şi ploile-abundente, ce ne strică rochiţele delicate. Dacă-i prea cald, setea ne chinuie în zori şi seara, deci, dă-ne apă şi ciupeşte-ne ofilitele daruri, păstrându-ne mereu prospeţimea. C-un pic de apă, ridicăm din nou către lume căpşoarele-nsetate şi-un pic de îngrăşământ la două săptămâni nu strică niciuneia din noi.
Acum, spune sincer… Îţi imaginezi grădina ta fără noi, minunatele?