Kalanchoe – ce nume exotic pot să am! Asta, deoarece vin din Madagascar. Oamenii de știință (nu cei britanici neapărat!), îmi spun Kalanchoe blossfeldiana. Fiindcă sunt extrem de potrivită pentru decor și ușor de întreținut, am devenit foarte populară.
Sunt câteva particularități ce-mi definesc personalitatea aparte. Sunt o floare mare, formată din flori micuțe grupate în buchețele, protejate de frunze cărnoase. Fiecare floricică poate avea patru petale sau de 7-8 ori câte patru; albe, ca niște balerine minuscule, roșii ca focul, orange, galbene ori violet. Nu te voi dezamăgi deloc, fiindcă eu înfloresc tot timpul anului, cu mici perioade de odihnă. Cresc în tufe bogate, de maxim 30 de centimetri. Recunosc că prefer să stau în ghiveci şi te voi surprinde spunându-ţi că există peste 200 de specii de Kalanchoe.
Totuşi… nimeni nu este perfect, deci am şi eu o mica pretenţie: urăsc frigul! Şi excesul de apă. În niciun caz să nu mă laşi în ger fiindcă… pur şi simplu, mor! Şi dacă vrei să-ţi răsplătesc grija, îmi trebuie minim 20 de grade.
Ah… să nu uităm: pentru flori bogate, îmi trebuie un ghiveci mic cu gura largă, ar fi bine să fie de ceramică nesmălţuită; nu-mi place compania altor flori, decât a suratelor mele Kalanchoe; dacă mă duci în grădină, lasă-mă tot în ghiveci. În fiecare primăvară o să te rog să-mi schimbă pământul, păstrându-l pe cel din jurul rădăcinilor.
Îmi mai trebuie îngrăşăminte la fiecare două săptămâni, când sunt înflorită. Rezist bine la boli sau insecte, dar mă pot ataca afidele, coşenilele, puricii de plante, nematodele.
Trucuri: după ce se ofilesc toate florile, taie-le. Mă așezi la umbră o săptămână şi apoi mă readuci la lumina binefăcătoare, dar nu în bătaia soarelui. Ce aş mai avea să adaug?
Decât: ia-mă acasă!